Timpul meu ca au pair a fost petrecut cu două familii. Cu prima familie la care am lucrat, am avut grijă de fiul lor de 9 luni. Am fost cu ei doar trei luni pentru că nu am vrut să rezolvăm să obținem o viză de muncă în Italia. În timpul petrecut acolo, îmi petreceam zilele mergând cu el la plimbări, distrându-l ziua și seara, așezându-l la somn, dându-i mesele și culcându-l o dată pe săptămână.
Familia pentru care lucrez acum este în Franța. Am grijă de un copil de 7 ani (avea 5 când am ajuns). Sunt doar el și mama lui, așa că simt că am mai multe responsabilități decât am avut la Milano. În fiecare zi iau copilul de la școală la prânz, iar apoi mama lui (de obicei) îl ia înapoi după prânz. La sfârșitul zilei de școală, îl primesc din nou și apoi e cu mine până când mama lui ajunge acasă de la serviciu. In unele zile il duc la extrascolare, alte zile mergem la piscina/plaja/la plimbare daca vremea ne permite. În fiecare zi, îi fac temele cu el și încerc să citesc cu el. Când am ajuns prima dată în Franța, nu știam limba franceză, așa că primele luni au necesitat multă învățare și flexibilitate din partea mea și a lui. Trebuie să învăț cum să comunic cu el și să accept când era prea frustrat pentru a încerca chiar să înțeleg încercările mele în franceză sau fraze simple în engleză. Acum, pot vorbi mai mult franceza și el poate înțelege atât de multă engleză, așa că suntem o echipă puternică. Îmi petrec fiecare zi în timpul săptămânii cu el, așa că am învățat cum să mă adaptez la dispozițiile lui și să-l distrez.
Pot fi descris ca fiind motivat și loial. Oamenii care mă cunosc știu că mă voi asigura că voi îndeplini angajamentele și nu voi face această sarcină la jumătate. Mă verific în mod constant cu oamenii pentru a mă asigura că se descurcă bine. Ocazional, încerc să-i corectez pe oameni prea des atunci când îi observ că fac ceva incorect, dar fac tot posibilul să le dau ocazia să învețe singuri (dacă mediul o permite).
Sunt răbdător și înțelegător cu copiii. Fac tot posibilul să explic conceptele și să ne pun să lucrăm prin emoții, tratându-le ca pe un egal și nu acționând ca și cum ar trebui să fie defalcate totul pentru ele. Odată am fost oprit la întâmplare de un logoped când mă plimbam printr-un magazin în timp ce făceam dădacă, iar femeia m-a lăudat pentru felul în care îi vorbeam copilului.
În ochii mei, rolul bonei în familie este de a ajuta copiii să se dezvolte în sine. Nu ești doar un personaj de fundal în copilăria lor, tu ai un rol important, iar copiii vor privi cu drag înapoi timpul petrecut cu ei.