Iubesc cainii si pisicile iubite. O casă nu este o casă fără ele. Am avut un cocker spaniel, maltez și, cel mai recent, un câine de munte francez din Pirinei de 70 de kilograme care a trăit până la vârsta de 14 ani (cred că viața lui lungă trebuie să se fi datorat conservei sale zilnice de sardine?). Era plimbat în fiecare zi, când ploua sau soare, iar când era bătrân, locuia într-un apartament din centrul Londrei, îl plimbam și în miezul nopții când avea nevoie să iasă.
Îmi place să mă joc cu câinii și să-i îngrijesc.
Sunt bine citit despre filozofia șoaptei câinelui a lui Cesar Milan, dar m-aș descrie ca fiind puțin blând.
Am avut grijă de alți câini pentru vecinii mei, dar nu ca un loc de muncă plătit. Sunt fericit să am grijă de câini, dar nu să fac o vizită la domiciliu și apoi să-i las singuri în casa ta până a doua zi... Cred că este crud.
Pisicile sunt, de asemenea, drăguțe. Adoptasem o pisică care era însărcinată și am ajuns să aibă 5. Nu puteam despărți familia. Ultimul a murit la vârsta de 16 ani foarte trist.
În ultimul an sunt 2 pisici care sunt sălbatice și trăiesc în grădina mea. Îi hrănesc și încerc să-i socializez, dar preferă să fie aproape, dar nu prea aproape.